Înghețată

Ploua așa de tare că spectacolul a fost întrerupt de cel care cădea de sus. Printre cei alergând să se adăpostească, am văzut-o. Singura culoare dintr-un film alb negru. Avea o frumusețe care îi depășea conturul corpului. Și tremura că o fată morgană. M-am apropiat și i-am pus sacoul pe umeri. Fără să o întreb. S-a uitat la mine cu niște ochi de care nu mai văzusem. Și nici de atunci. Și când mi-a zâmbit, tot răul de pe pământ dispăruse. Naratorul tace. Oftează adânc și lung. Și plin de-aceeași amintire.