Quid Amor?

Un loc unde cei care se iubesc ar putea merge si trai lipsiti de orice grija materiala, pana la consumarea dragostei lor. dupa care isi spun multumesc frumos, si se intorc in mijlocul societatii, ca si cum te-ai intoarce din armata pe vremea lui ceausescu, dupa ce ti-ai intrerupt studiile la facultate. asta pentru ca daca i-ai lasa liberi prin societate, risca sa fie atacati de hateri…ar exista evident si un aparat foarte eficient de masurat iubirea sincera. sau ma rog, ar fi niste semne clare dupa care oamenii si-ar da seama. sau pur si simplu nimeni nu ar minti? in cazul asta, cuplurile ar putea trai in mijlocul societatii, bucurandu-se de un pasaport special care sa le permita sa orice. si atunci paparazzi ar alerga dupa aceste cupluri, nu dupa nimeni, cum o fac acum. pentru ca in lumea asta despre care vorbesc, asta si-ar dori oamenii sa fie cand cresc mari, sa-si gaseasca perechea si sa traiasca din beneficiile de indragostiti, pana la adanci batraneti. in fine…si totul s-ar sustine din aceasta taxa pe iubire adaugata, 42% (patruzecisidoua de procente) din salariul celor care nu iubesc, mergand la fundatia pentru o iubire de care citeai in carti sau vedeai in filme cand erai mic, organizatie care asigura tot ce le este necesar indragostitilore pentru a mentine flacara iubirii lor cat mai mult timp aprinsa. eroii acelei societati ar fi cuplurile cele mai longevive. care cu cat se iubesc mai mult, cu atat traiesc o viata mai linistita, sprijiniti de restul cetatenilor, si subventionata de stat, ca si cum fara ei, viata noastra ar fi mai saraca si mai altfel… care era intrebarea? am deviat?