M-a luat de mână și am simțit că putea să facă din mine orice. Era un sentiment nou fără judecată și fără frică. Credeam că o să mă ducă în lumea ei dar ea era interesată de a mea. I-am zis că la mine e un pic deranj. M-a rugat să nu mă formalizez. Dar după ce ne-am plimbat un pic pe pământ s-a prins. Era așa de blocată că m-a lăsat pe mine să pilotez. A plâns tot drumul înapoi. Degeaba încerca să-și ascundă ochii aia imenși. Mi-a zis că nu mă poate lua cu ea. Și-a dezinfectat OZN-ul și-a plecat.
Scrisă pentru Ficţiuni Reale. Acum și pe LiterNet
Daniel Popa 