La 8 dimineața, curajos, pe casa scării urcă dinspre magazinul neautorizat dar Profi de la parter un iz puternic de usturoi. E clar că nu-i nici un vampir în bloc. Sunt vecini vigilenți însă, care-și arată colții doar dacă miroase a iarbă sau cineva hrănește o pisică afară, lângă mașinile lor.
La parter, între ușile de la intrare, suspendat ca o sentință de politician, plutește fumul de țigară de la un locatar convins că frigul de afară nu se potrivește cu viciul lui care scuză mijloacele.
Gata. Sunt pe stradă. Apuc să trag o dată aer în piept. De când cu scumpirile românul nu mai arde gazul. Păcura ieftină încă stătea pe gânduri între casele scumpe din Cotroceni.
În fața mea, țigara electronică a unei domnișoare militează pentru egalitatea de gen. Cine nu vape nu vrea schimbare. Ce mândre ar fi sufragetele de ea.
Pe trei sferturi de trotuar, caii putere priponiți în leasing de șoferi nehotărâți, scot aburi de nefericire.
La semafor o mamă își ține cu o mână fata iar cu cealaltă își duce la gură torța victoriei. A reușit. Bernays trebuie că-și numără banii în al nouălea cer.
O iau pe stradă. Un scuter caută adresa unui om flămând. La câte noxe scoate zici că-i gătește masa chiar atunci.
Traversez prin curcubeul de narghilele cu esență de gaz. Dacă șoferii ar fi gender fluid poate și traficul ar fi la fel..
Mă simt cancelat pe bicicletă. Fraierul clasei. Sigur mă bat colegii în prima recreație. Până poluez și eu măcar fonic.
În centru, cantinele sociale cu șaorme, mcdonalds și kfc se bat pe aerul curat rămas, în rețete ținute secrete de frica protecției consumatorului și diluate de parfumuri emancipate de femei la fel.
În semn de protest, scot oja și îmi fac unghiile albastre. Întind mâinile și aștept să plouă cu acetonă. Până atunci, poate leg noi prietenii cu jandarmii plătiți cu oase. Rupte.
Nu m-a bătut nimeni azi. Se pare că soarta se descurcă și fără ajutor din afară.
Merg la Carrefour să-mi iau o salată din altă țară căci poate mă voi simți la fel. Mirosul de abator abandonat face toți leii noi. Plec flamand. Scuze. Flămând.
Mă trezesc la marginea orașului. Am în mână un spray. În fața mea, un entuziast taie “București” și scrie “Micul Paris”. Aștept să plece. Capul. Ghilotina cade nemiloasă. Apoi tai și scrisul lui și corectez – “Mic cu Pariz(er)”.
Muștar and out.
Daniel Popa 