Merg din ce in ce mai greu la teatru. Actorii cei mai mari sunt tot cei care ne conduc. Și uite ca scrie Peca Stefan din nou un text regizat de Ana Margineanu și iar îmi amintesc care e valoarea teatrului. Indiferent de ce zice Frunza. Eu vreau ca publicul sa plece schimbat după ce joc pentru el. Și in echipa asta, parca teatrul își reia din nou adevăratul rol. Acela de a educa in loc sa rinocerizeze. Acela de a aminti spre analiza in loc sa îngroape amintiri. Acela de a ne indemna sa nu mai repetam măcar greselile trecutului, in loc sa facem din ele dovada omeniei noastre. Toată seria Anul Dispărut exact asta face. Și eu merg din nou cu plăcere la teatru. Chiar dacă Teatrul Mic este acum mai mic decât era Foarte Micul înainte sa dispară, ca și anul 2007, intr-un mormânt fără nume pe cruce.