Iubirea are loc de parcare

Un EL stă și așteaptă cu un buchet de flori. Sunt pe balcon. Și dacă nu am niște timp pentru asta, îmi fac. O mașină se apropie. Conduce o EA. Și pare că pe ea o așteaptă. EA oprește mașina in dreptul lui. Coboară. Face câțiva pași în fața mașinii, și face următorul gest contemporan: desface piedica de la fierul erect care-i ține ocupat locul de parcare. Gestul curge. Îl are în sânge. Se urcă inapoi în mașină. Parchează. Se dă jos. Revine la EL. Care privește scena cu buchetul erect în mână. Pare obișnuit cu așteptarea asta. Cei doi fac schimb abia acum de buchet și pupături. Și se îndepărtează  Ținându-se de mână, printre blocuri. Erecte și ele. Martori tăcuți ai unei iubiri cu loc de parcare.