Buna Geo. Am citit cartea ta dimineața, la cafea. Ce vreau să spun de fapt. M-ai rupt în mii de bucăți. Cartea ta este un scenariu pentru un film de Wes Anderson. Nu știu altfel cum să-ți explic ce m-ai făcut să simt si pe unde m-ai dus. Să-ți spun că am plans si am râs (și amar) ca un prost, e puțin. M-ai făcut să pun mâna pe telefon și s-o sun pe mama. Care acum e bunică. Undeva în Franța. Și nu am sunat-o pentru că fac asta rar, ci să mă asigur că știe.. că știu..
După cum vezi, complimentele mele nu conțin vorbele clasice de laudă – ci mai degrabă o descriere a stărilor si acțiunilor pe care mi le-ai provocat. Cum ar fi că vreau să joc acest personaj. Cand ajunge la 40. Sau să regizez acest film. Sau să scriu acest scenariu. Nu am mai simțit asta de ceva timp. Sau s-o traduc în engleză. Si să i-o trimit lui Wes. Care intr-un univers paralel mi-ar raspunde la mesaj..
Stiu, si eu, tot un copil mic în lumea asta compromisă de adulți. Din care nu am vrut să fac parte crezandu-mă mai special inițial, apoi un loser neadaptat la lumea reală. Acum abia încep să mă liniștesc. Și să nu mă mai judec atat. Cred că știi cum e. Dar m-ai scos din ale mele povestindu-mi de ale tale. Si lumea din capul tău, chiar dacă vorbește de cea reală, te face să te simți la adapost cumva. Ca în spatele geamului dublu-față de la poliție. De unde poți să te uiți la infractor linistit. Dar cu aceeași teamă. Si durere. Și amintiri.
E mare lucru în condițiile de azi, să mă prindă atat de tare o lectură. La o cafea. Am reusit sa uit de tot prezentul si sa-mi amintesc de tot trecutul. Al meu mai roz decat al lui Anton, dar personajele din carte fac parte din memoria colectiva. Iar cand iei realitatea si o redai in acest fel unic si incredibil, aceasta scripta va manent pentru mult timp in mintea mea!
Cumpărati si cititi Numele meu este Anton. De Geo Dinescu.
Daniel Popa 