8 august

E 7:42. Dimineața. O femeie cu hijab a adormit pe o bancă din parc cu telefonul în mână. Trecerea mea pe bicicletă o trezește. Își verifică telefonul. Nu a sunat nimeni. Se uită la sacoșele din jurul băncii. Și foarte scurt la mine. Știe că știu.  

E 7:58. În altă parte a parcului, o femeie într-o rochiță scurtă de vară își scoate chiloții, se așează pe vine, pune telefonul pe trepied și se mângâie acolo jos pentru cel cu care vorbește. Trecerea mea pe bicicletă nu o face să tresară. Fără să se întrerupă, se uită la mine foarte scurt. Știe că știu.  

E 8:40. Sub parcul Izvor, poza încă înrămată a unei femei e strânsă între betoanele turnate direct peste casa ei. Trecerea mea pe bicicletă o lasă rece. Nu știe că știu.